Arta modernă, sau cea care are loc de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la aproximativ anii 70, este alcătuită dintr-o serie de mișcări, dintre care multe le veți recunoaște cu siguranță.
În acest post vom vorbi despre unele dintre ele, în special din cele care au apărut inițial (de la impresionism la dadaism). Vom vedea și artiștii săi principali. Să începem acest turneu fascinant al fiecăruia dintre ei!
Impresionism
Impresionismul este prima mare mișcare din arta modernă. Se caracterizează prin căutarea luminii, realizând picturi în aer liber. În acest fel, picturile capătă tonuri vii și energice, cu figuri neclare și neclare care surprind trecerea momentului. Această mișcare contrastează cu reprezentarea care se făcea anterior din figuri, foarte definite și pline de identitate, pictate în studiouri. Evidențiați în această perioadă Claude Monet.
Post impresionism
Patru mari artiști se remarcă aici: Van Gogh (puteți afla mai multe despre viața sa particulară în această postare anterioară), Gauguin, Seurat și Cézanne. Continuă să aibă o „pensulă impresionistă”, dar picturile capătă o expresivitate mai mare și sunt mai subiective, încetând să mai reprezinte natura cu fidelitate.
Primitivismul
Având în vedere marea influență a artei impresioniste, apare o artă mai primitivă. Artistul vrea să se întoarcă la origini, inspirat din cultura țărănească (plăci pictate, obiecte cu culori tipice ...), măști africane, obiecte din popoare preistorice ... subliniază Klimt.
Pointilism
Aici culoarea capătă o relevanță deosebită, fiind aplicată pe pânze milioane de puncte de culoare separate unul de altul, fiind ochiul uman cel care le suprapune și le amestecă.
Fauvismul sau fovismul
Fauvismul încearcă să rupă cu valorile estetice anterioare, creând, într-un mod nonconformist, tablouri colorate unde forma figurilor nu conteazădar emoțiile pe care le transmit. Henri Matisse iese în evidență.
În Germania, inspirat de fauvism, expresionism și primitivism Călărețul Albastru se ridică. Este începutul abstractizării, al separării de lumea reală. Artistul Kandinsky se remarcă mai ales.
Expresionism
Picturile câștigă în expresivitate, în așa fel încât ceea ce se vede nu este pictat, ci ceea ce se simte în fața a ceea ce se vede. Van Gogh se remarcă și în această mișcare, la fel ca Edvard Munch, cu faimosul său tablou The Scream.
Cubismul și constructivismul
Cubismul se deschide cu Doamnele din Avignon, de Pablo Picasso (aflați mai multe despre viața ei curioasă în această postare anterioară). În această mișcare, toate elementele operei sunt aduse în prim plan, perspectivă provocatoare și folosind forme geometrice.
În constructivism se remarcă și formele geometrice, precum și materialele, arhitectura și tehnologia, subliniind designul a tot felul de obiecte.
Futurism
Această mișcare, de mâna lui Marinetti, respinge estetica tradițională, exaltând mașinile și mișcarea lor asociat. Astfel, ni se arată o realitate dinamică plină de acțiune.
Vorticism
Este un amestec între cubism și futurism, exaltând vârtejurile ca puncte de energie maximă, conform Ezra Pound.
Suprematism
Această mișcare are scopul de a face spectatorul să se simtă cu lucrarea, eliminând toate obiectele reale cunoscute din ea. Pentru aceasta, ordinea este creată, siluetele sunt simplificate și culorile sunt reduse la câteva. Subliniază Malevich.
Neoplasticism
Picturile continuă să fie simplificate, ajungând să fie reprezentate doar cu trei culori primare: roșu, albastru și galben. Formele geometrice sunt, de asemenea, doar două: pătrat și dreptunghi. De asemenea, sunt pictate doar liniile orizontale și verticale. Artiștii se îndepărtează total de reprezentarea realistă a artei. Mondrian iese în evidență.
Dadaismul
Aceștia sunt anarhiști intelectuali, artiști care au vrut să distrugă arta, într-o reacție împotriva puterilor stabilite și după primul război mondial Fără a-și atinge scopul, au dat naștere dezvoltării realism bazat pe simț modern al naturii, punk, artă conceptuală, suprarealism ... Dadaiștii au luat în râs artistul burghez și frumusețea așa cum era cunoscut, creând lucrări cu materiale neobișnuite, recurgând la satiră și provocare. Tristan Tzara iese în evidență.
Și tu, cu ce mișcare de artă modernă te identifici cel mai mult?